Bancuri tari

Daca va plac bancurile, ati nimerit unde trebuie.

Si noua ne plac bancurile tari. Am dori sa adunam aici cele mai bune si originale Bancuri Tari.

Va invitam, chiar va rugam si pe dumneavoastra sa trimiteti un banc, sau chiar mai multe bancuri, pentru bucuria de a descreti frunti si a binedispune pe ceilalti.

ebancuritari se vrea o colectie de bancuri, glume si umor de buna caliate care sa va faca sa zambiti sa fiti mai veseli, sa incepti ziua cu dreptul. Dorim sa va oferim cele mai noi si tari bancuri si cel mai de calitate si original umor.

Dacă americanii depasesc impasul financiar cu ajutorul psihologilor, românii fac ce ştiu mai bine, haz de necaz. Bancuri, caricaturi ba chiar şi cântece de petrecere în care criza devine miză pentru o dispoziţie mai bună. Principala ţintă a glumelor sunt politicienii şi bancherii si toti cei considerati responsabili.

Uneori ce-a mai buna terapie este RASUL – provocat de multe ori de Bancuri bine spuse si umor de calitate.

Bancul este o poveste foarte scurta, reala sau imaginara cu un final surprinzator si foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu acelasi efect : descretesc fruntile, si sunt un placut subiect de discutie la o intalnire de orice gen.

Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun intr-un grup. “Nasterea” lor e legata de natura umana care simte nevoia de a exprima indoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt incorporate in aceasta productie.

Pentru ca bancurile contin o mica invatatura sociala, reprezinta in majoritatea cazurilor o lectie sociala despre lume, oameni, totul imbracat intr-o forma ludica, de gluma, de joaca. Dar scopul principal al bancurilor – ca, de altfel, al proverbelor, povestilor cu talc, snoavelor – este de invatatura neacademica, profana, fara un program anume, ce are loc in spatiul liber al comunicarii. In mare parte pot avea si rol educativ.

Bacurile exprima nevoia de creatie a unui popor intr-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al continutului, asemanari cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu talc, cu zicalele, uneori si cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate productii spirituale ale unei comunitati. Dar bancurile, fata de celelalte creatii amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Asa cum susţine părintele Dumitru Stăniloaie, umorul deţine un loc important în viaţa poporului român. El e zâmbetul aproape permanent în care se exteriorizează spiritul lui. Prin el, românul manifestă o robusteţe de spirit nedoborâtă de greutăţile vieţii, oricât de mari ar fi ele. El a învăţat că greutăţile nu sunt mai tari ca forţa lui vitală, ca forţa omului în general, că tristeţea răsare dintr-o nerăbdare şi disperare care înseamnă abdicarea de la viaţă. Umorul a fost o formă de luptă şi un sentiment de superioritate a poporului nostru faţa de greutăţi. Tocmai de aceea a fost şi o comunicare de putere către semenii aflaţi sub povara greutăţilor. Prin aceasta, a fost o incurajare a lor. Poate că la puţine popoare umorul are un atât de mare rol, ca o importantă formă de putere în comuniune, de susţinere reciprocă în comuniune, ca în viaţa poporului român.

Zâmbetul e, în general, deschiderea fiinţei umane spre semenul său; dacă întâlnirea e o sărbătoare, zâmbetul exprimă bucuria acestei sărbători.

Zâmbetul face să cadă zidul dur şi opac al despărţirii dintre persoane. Prin zâmbet, zidul despărţitor devine transparent şi se realizează comuniunea şi un spor de putere între cei ce-şi zâmbesc. Iar umorul e o tălmăcire a acestei conştiinţe de putere în comuniune. Umorul e o sfidare aruncatş greutîţii şi o hotărâre de a o înfrunta fără teamă, cu toată conştiinţa mărimii ei. Dar aceasta se face într-o comunitate şi pentru o comunitate.

Umorul uşurează relaţiile umane nu printr-o coborâre cinică a partenerilor, ci printr-o punere în relief a umanităţii simpatice a fiecăruia. Umorul descoperă şi activează umanul, şi prin aceasta relaţiile umane dintre oameni.

Umorul nu reduce numai la proporţiile reale, mai modeste decât par, persoana umană, ci descoperă şi ceea ce e bun, simpatic, demn de iubit în om, îi descoperă umanitatea cu mult mai frumoasă decât penele lucitoare, dar inconsistente, în care vrea să se acopere sau sub care adeseori omul îşi uită adevarata frumuseţe şi căldură.

Ultimele Bancuri tari originale romanesti primite:

*****************************************************************

 Bula a fost invitat de omologul său sovietic, Bulaev. Ajuns la Moscova, Bulaev, gazdă bună, îl plimbă prin oraş să-i arate frumuseţile, îl duce şi în garsoniera lui, îi arată telefonul, ceasul, televizorul, mobila… Bulă îl întreabă cu ce se ocupă, îi răspunde că e inginer constructor.
- Vezi podul acela peste Neva? Ei bine, eu l-am construit!
Bulă îl invită şi el la Slatina, la el acasă, Bulaev vine, Bulă îi arată oraşul, apoi îl cheamă acasă la el, îi arată vila în care locuieşte, interfonul de la poartă, scara interioara, combina muzicală, calculatorul, etc.
- Dar tu cu ce te ocupi, măi Bulă?
- Vezi rîul acela?
- Da, răspunde Bulaev.
- Ei bine, acolo trebuia sa fie un pod…
 Un tînăr scoţian decide să-şi înceapă o nouă viaţă în Australia. Aşadar, pleacă în Australia, îşi găseşte un apartament într-un mic bloc şi se mută acolo. După o săptămînă-două îl sună mama lui să vadă cum se descurcă băiatul în noua lui viaţă.
- E foarte bine aici. Dar am nişte vecini tare ciudaţi. Unul se dă toată ziua cu capul de pereţi, cel cu un etaj mai sus stă întins pe jos şi nu ştiu ce dracu’ tot vorbeşte la parchet, iar vecina de lîngă urlă toata ziua.
- Doamne, măi băiatule, ce oameni ai pe-acolo? Te sfătuiesc să nu care cumva să intri în contact cu astfel de persoane.
- Nu, fii sigură că nu. Stau în apartamentul meu toată noaptea şi cînt din cimpoi.
 Bulă la şcoală. Profesoara îi întreabă pe copii ce mănîncă ei acasă.
Bulă: ceai.
Profa îi spune că nu e bine, că o să aibă inspecţie şi că dacă îl întreabă ce mănîncă să spună că mănîncă friptură…
A doua zi – inspecţie.
Inspectorul: – Ce mîncaţi voi acasă, copii?
Bulă: – Friptură.
I: – Toată ziua friptură?
B: – Da!
I: – Şi cîtă friptură mănînci tu, Bulă, seara?
B: – Cam două căni!
 Demult, pe cînd mările erau străbătute de corăbii cu pînze, un căpitan şi echipajul său erau în pericol de a fi abordaţi de piraţi. Panica i-a cuprins pe marinari. Doar căpitanul a rămas calm şi i-a cerut secundului să-i aducă o camaşă roşie, după care s-au luptat cu piraţii şi i-au învins.
Acelaşi lucru s-a întîmplat şi a doua zi cînd corabia a fost atacată de două vase pirat. Şi de data aceasta, căpitanul a cerut mai întîi o cămaşă roşie. După bătălie, un marinar l-a întrebat pe căpitan de ce înaintea fiecărei lupte cere o camaşă roşie.
- Dacă aş fi rănit în timpul bătăliei, cămaşa roşie ar ascunde acest lucru şi voi, oamenii mei, aţi continua lupta fără frică, a răspuns căpitanul.
Oamenii au rămas uimiţi de curajul acestuia. În dimineaţa următoare, toţi priveau înspăimîntaţi cum 10 nave pirat se apropie de corabie. Marinarii au aşteptat în linişte comanda obişnuită a căpitanului. Acesta, calm, ca de obicei, a cerut secundului:
- Adu-mi, te rog, nişte pantaloni maro.
 Cum poţi afla culoarea chiloţilor unei blonde? O rogi să-ţi spună tabla înmulţirii, iar ea va ridica din umeri!
 – Cine-i mic, negru şi sare?
- Puricele!
- Da’ cine-i mare, negru ;i sare?
- Dr. Alban!
 Un boxer se plînge doctorului că nu poate să doarmă.
- Nu vă dau medicamente, nu are rost. Folosiţi metoda clasică, cea cu număratul oilor.
- Am încercat-o. Dar, totdeauna cînd ajung la nouă, sar în picioare.
 – Popescule, tu eşti? Vai, ce te-ai schimbat! Nu te-am mai văzut de peste zece ani. Văd că ţi-ai lăsat barbă şi te-ai mai îngrăşat.
- Numele meu nu e Popescu.
- Deci ţi-ai schimbat şi numele!
 – Nu mi-am putut închipui că whisky-ul te poate înfrumuseţa aşa de mult!
- Dar nici n-am pus gura pe băutură!
- Ştiu, eu însă sînt la al treilea pahar.
 – Uite, Lucico, ce spui de dantela asta? Are şaptezeci de ani şi arată splendid.
- Într-adevăr. Ai lucrat-o singură?


 Imaginea zilei la bancuri tari!

funny caught in costume 14 300x252 Bancuri tari